Hans Belting şi viziunea apocaliptică asupra istoriei artei. (2010)
Al treilea strat. Noi „casete.
Al treilea strat al criticii aduse de HB istoriei artei –în mod paradoxal pentru un adversar al „casetelor”, este lipsa unor casete. HB reproşează istoricilor că nu au reacţionat suficient de prompt pentru încorporarea în preentările lor a o serie de capitole specifice perioadei de după al doilea război mondial. Comentariile mele la textul lui HB fiind tardive, majoritatea propunerilor lui de „noi casete” apar astăzi „datate”, căci ntre timp, au fost completate. Să urmărim totuşi semnificaţiile propunerilor sale.
Mai trebuie sspus că HB critică prezentarea (la momentul elaborării textului său) evoluţiei artei occidentale, referindu-se doar la unele expoziţii mari de după război, (expoziţiile „Dokumenta” din 1955 şi alte câteva imediat următoaresau expoziţii din muzeele de la Paris, etc.) şi nu la lucrări de istoria artei, punând semnul egal între disciplina „istoria artei” şi selecţiile din asemenea expoziţii cu intenţii de perspectiva cuprinzătoare. Ceea ce exclude o serie de ample prezentări scrise ale evoluţiei artei, elaborate în deceniile anterioare textului său, prezentări pe care le consideră simple texte „de popularizare”. Caracterizare nepotrivită -de ex. pentru scrierile lui Pierre Francastel sau Andre Chastel, citând doar la întâmplare.
1. Arta nord-americană postbelică
Propunerile de noi capitole, pe care le faee HB au drept scop să demonstreze faptul că determinările social-istorice sunt esenţiale în reconfigurarea capitolelor istoriei artei HB propunede ex. abordarea dezvoltată a capitolului artei nord-american, dat fiind ca, după sfârşitul celui de-al II-lea război mondial, SUA a preluat conducerea nu numai pe planul politico-economic, ci şi pe scena artistică, întrecând Europa în cursa pentru întâietate.
„Modernismul a avut un nou început, dar nu în Europa, ci în SUA”. ( Pg. 53. )
H.B. îşi exprima această opinie după ecloziunea artei nord-americane abstracte -gestuale, taşiste, hard-edge sau minimaliste, urmată şi secondată de impactul popartei şi hiperrealismului, fără a menţiona şi diferenţia ăn vreun fel toate aceste tendinţe.. Să mai remarcăm că între timp aceste tendinţe au depăşit faza de întâietate şi expansiune.
În ce priveşte etapa actuală, evenimentele principale ale vieţii artistice( (în nmăsura în are se poate introduce în domeniul artei ceea ce se petrece acolo) se produc in centre ca Bienala de la Venetia si Dokumenta de la Koln. Ceea ce nu inseamna ca negam ecloziunea artei nord-americane de dupa 1945.
Dar indiferent de această situaţie, este greu de făcut clasamente pe şcoli în istoria artei, mai ales dacă se ţine seama excesiv de zarva publicităţii şi aagitaţia jurnalistică în jurul sumeloor exorbitante vehiculate. Şi îmi ăermit să amintesc în afară de „explozia” şcolii nord-americane de artă, şi importanţa în epoca post-belică, de ex. a abstractisnului francez, italian sau belgian, a materismului spaniol sau a expresionismului exacerbat al lui Francis Bacon, ecât şi de nfluenţa acestora asupa artei nord-americane Iar poparta isi gaseste initiatorii in Anglia, aşa cum o dovedesc şi exemplele folosite de HB în în textul lui.
Interesul antropolgului pentru „corpul man” îl ndeamnă pe HB să-l citeze totuşi pe rancezul Yves Kleun, şi anume pentru „antropometriile albastre”, imprimări ale tripurilor direct pe pînză. În cadrul unor vestite „performance”. (V. pg. 162 )
2. Istoria feministă a artei.
Şi alte reproşuri formulate de HB istoricilor cu privire la dezinteresul faţă de unele capitole mai recente ale istoriei artei se dovedesc „datate”.
I-aş acorda un merit pentru faptul că nu insistă prea mult asupra pretenţiei de a se institui caseta unei „istorii feminine”, adică „feministe” a artei, a cărei „corectitudine politică” s-a dovedit neviabilă de la sine
3. Arta din ţările est europene în perioada comunistă.
Alte propuneri de noi „capitole-casete” ale lui HB pun probleme serioase în ce priveşete posibilitatea realizării lor. Una din „casetele” revendicate e HB este cea referitoare la istoria artei est-europene, marcată de perioada dominaţiei comniste.
HB se refră în special la insuficienta includere în sălile muzeelor germane a artei din fosta RDG. Nu cunosc situaţia actuală în Germania sauîn alte ţări estice. La noi, deşi au existat strădanii lăudabile aîn direţia prezentării artei din perioada comunistă, istoricii şi curatorii muzeelor mai rămân datori faţă de cerinţele unei asemenea teme. Oricum nu este încă posibilă o istorie a artei a sferei şi epocii respective făără de aportil specializat al istoricilor locali.
De altfel mi se pare semnificativ modul în care, în aii 90 ai secolului recut, însuşi HB comenta în textul discutat opera unui artist „estic”, şi anume –lucrarea executată de Ion („Jan” după Belting) Grigorescu la expoziţia intitulată „Wanderlieder” de la Amsterdam(1991). Deşi ştia că pictura realizată la faţa locului, pe unul din pereţii expoziţiei, era destinată dispariţiei rapide (urma să fie ştearsă la sfârşitul evenimentului), artistul român a realizat o compoziţie foarte elaborată, pe teme autobiografice. Singurul aspect, pe care-l comenteazăHB în legătură cu acest caz este indiferenţa autorului faţă de „valoarea vandabilă” a operei sale, acceptând cu seninătate dispariţia ei programată. Belting era uimit de faptul că pentru „esticul” venit dintr-o ţară fostă comunistă, noţiunea de „valoare de piaţă” nu exista.llipsit fiind de „ experienţă în raport cu piaţa de artă”. (Pg. 67)
Îmi permit să amintesc aci că, după ani buni dela reinstaurarea capitalismului în România, Dan Perjovski a reiterat această atitudine a lui I. Grigorescu, la MOMA sau în alte spaţii, desenând la faţa locului pe câte unperete întreg schemele sale umanoide, o sumedenie de figuri deasemeni destinate unei dispariţii rapide. Nu ştiu dacă aaceste prestaţii au fost remunerate.sau nu. Poate că însăşi prezenţa la MOMA sau Tate Modern este „o valoare”, o renumerate pentru munca sa şi efemeritatea rezultatelor ei.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.